Fuga de NOI

000d052ywcg

Fugim! Tot timpul alergam pierzandu-ne pe noi. Imi vine in minte replica lui Ilie Moromete: ,,… de ce sa fugiti fratilor, incet nu puteti merge!?”

Toata aceasta agitatie a noastra nu face altceva decat sa ne transforme in niste fiinte care nu mai gandesc, care nu mai simt si care sunt supuse tot timpul instinctelor primare. Daca ne-am crea timp sa stam, sa ne linistim, sa ne odihnim vom vedea ca in urmatoarea secunda se intampla ceva cu noi.

Primul lucru care se manifesta este frica. Avem impresia ca ne scapa ceva, ca nu facem ceva, vom intra intr-o stare de agitatie si tot ce este in jurul nostru se transforma in cea mai mare viteza. Asta este o iluzie, de fapt avem impresia ca totul se transforma repede, gandurile noastre ce functioneaza cu o rapiditate fantastica fac posibil acest lucru. Natura si starea de fapt a lucrurilor genereaza notiunea de ,,pur si simplu”. Adancindu-ne in aceasta notiune traim starea de reala constiinta cand timpul este inexistent si viata este o enumerare de instantanee pe care nu trebuie sa facem altceva decat sa le privim si sa le simtim.

Al doilea lucru care se manifesta este starea de inutilitate pe care o simtim. Aceasta stare ne ataca nevoia de apartenenta. Daca apartinem cuiva suntem utili daca nu, cine suntem, de ce suntem?! Proiectia exterioara dupa care traim si pe care o hranim tot timpul ne spune ca trebuie sa apartinem cuiva. Prin starea de liniste si de oprire in loc, ne confruntam cu apartenenta de sine, dar cine este acest sine? Il cunoaste cineva? La ce foloseste? Iata intrebari la care nu prea putem sa ne raspundem si de aceea nu avem nevoie sa stim. Egoul sau proiectia exterioara nu are nevoie de sine, deoarece sinele este etern si nu are nevoie de nimic, el nu trebuie sa se hraneasca cu ceva, lumina si iubirea sunt cele care hranesc sinele. Lumina si iubirea sunt eterne, deci sinele este etern. Dar? Egoul? Cu ce se hraneste? Pai, cu desene in tempera sau in acuarela, putina apa si gata se sterg. Apoi constuim iar un desen care sa ne reprezinte, iar o alta proiectie, vin altii si mai deseneaza ceva si altceva si tot asa pana cand credem ca suntem acel desen si alergam dupa el pentru ca afara bate  vantul si fiind usor nu poate sta locului. Cel mai bine pentru oamenii care traiesc exclusiv in proiectie sau in dominatia egoului este sa stea in cladiri mari, pline de cutiute unde nu bate vantul. Asa ei sunt in siguranta.

A treia stare ar fi plictiseala. Ne plictisim de stat degeaba. Aceasta este doar o impresie, deoarece omul ar trebui sa se descopere pe el insusi. Introspectia este un studiu al propriei fiinte. Acest lucru nu este bine sa ne plictiseasca. Descoperirea tuturor lucrurilor din interiorul nostru ne poate duce la un nivel de cunoastere foarte mare. Cei interesati de asa ceva nu au cum sa se plictiseasca, cei care fug de ei insisi nu vad rostul unui astfel de studiu, ei nu sunt necesari pentru ei, sunt necesari pentru altii. Si, iata, plictiseala apare!

Fuga aceasta continua a oamenilor este de fapt fuga de noi insine, ne este frica de noi, nu ne suntem utili noua si ne plictisim de noi.

Cine suntem noi si de ca sa aflam acest lucru nu prea ne intereseaza, e mai confortabil sa ne spuna altii. Pe ei ii credem, pe noi NU!

About romeopopescu

numerology, trainer.
Acest articol a fost publicat în Drumul. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s