Scufița roșie, Cenușăreasa, Albă-ca-Zăpada – realitate și vulgaritate

Circula la un moment dat pe internet o întrebare-test de genul „spune-mi ce poveste îți plăcea în copilărie ca să-ți spun cine ești?” O întrebare foarte intresantă, dar care de cele mai multe ori avea niste răspunsuri aiurea și vulgare, mai ales în cazul în care era vorba despre personajele feminine. Astfel, dacă în copilărie iți plăcea Scufița roșie nu înseamnă că ești o femeie căreia îi plac „băieții răi” și ai o tendință masochistă de a intra în relații nefericite; dacă îți plăcea Cenușăreasa nu înseamnă că ești disperată să te măriți; dacă îți plăcea Albă-ca-Zăpada nu înseamnă că iți place amorul în grup sau ești o femeie ușoară; dacă îți plăcea Frumoasa din Pădurea adormită nu înseamnă că îți cauți „salvarea” în bărbatul de lângă tine.

Faptul că îți plăceau în copilărie anumite basme înseamnă că mintea ta de copil se confrunta cu unele probleme și întrebări specifice cărora le găseai inconștient rezolvarea în acele basme. Dar să luăm pe rând aceste patru basme a căror preferință aduc în mintea multora niste concluzii pentru fapte imaginate.

Scufița roșie

Este într-adevăr un basm al devenirii, al conștientizării de sine a fetiței, însă nu are legătură cu preferința pentru o anumită tipologie masculină. Din contră, este un basm al cunoașterii, al descoperirii lumii. Basmul ne vorbește într-un limbaj codat, pe înțelesul oricărui copil despre Calea Virtuții și Calea Plăcerii (alegerea Scufiței dintre a se duce direct la casa bunicii și a se abate din drum pentru a culege flori), despre curiozitatea copilului în legătură cu tot ce-l înconjoară (basmul este plin de întrebări ale Scufiței culminând cu cele care fac referire la cele patru simțuri: vizual, auditiv, gustativ și tactil), despre conștientizarea că „în lume” sunt atât lucruri bune cât și rele, iar cele rele, chiar dacă facem imprudența de a ne amesteca în ele, pot fi rezolvate (copilul este asigurat că, deși este lăsat să descopere singur lumea, va avea mereu ajutorul adulților atunci când se va găsi într-o situație fără ieșire pentru el).

Scufița roșie nu este neapărat un basm „pentru fete”, ci un basm al copilului curios care începe să descopere lumea. Este adevărat că este, în subtext, axat pe devenirea și sexualitatea feminină, însă nu reiese de nicăieri preferința fetei/femeii pentru un tip de bărbat, ci e doar un semnal de alarmă despre ce fel indivizi poți întâlni și cum să te ferești de ei.

Albă-ca-Zăpada

Este atât de circulată această idee a fetei, Albă-ca-Zăpada, care trăiește în casă cu 7 bărbați (pitici, dar bărbați) încât a trecut de pragul de glumă și a dat de cel al prostului gust și vulgarității. Să explicam, deci, acest mister: ce caută Albă-ca-Zăpada acolo cu piticii? Ce erau ei? De ce pitici și nu pisici sau caței? Și de ce 7?

Albă-ca-Zăpada este, de asemenea, un basm al devenirii, al evoluției copilului în adolescență. Când ajunge în casa piticilor Albă-ca-Zăpada este deja în plină evoluție, trecând de pragul instinctului și învățând să fie cumpătată și să aleagă cu grijă (nu dă iama în mâncarea piticilor, ci mănâncă câte puțin din fiecare fel și se așază doar în patul care i se potrivește). În casa piticilor ea învață, în continuare, ce înseamnă munca și responsabilitatea – piticii îi spun că poate rămâne în casa lor doar dacă va face mâncare și va avea grijă de casă. În acest caz piticii simbolizează cele șapte zile ale săptămânii în care pentru a te dovedi un adult responsabil trebuie să muncești susținut.

În altă ordine de idei piticii pot avea semnificații din perioada precreștină, Albă-ca-Zăpada vestită pentru frumusețea ei poate simboliza Soarele, iar piticii cele șapte planete cunoscute de antici care orbitează în jurul Soarelui. De asemenea, faptul că sunt 7 ne mai poate duce cu gândul la gnomii din poveștile nordice, care erau lucrători ai pământului, ca și piticii din povestea noastră, iar șapte erau metalele feroase cunoscute în trecut, și fiecare dintre cele șapte metale era raportat la câte o planetă.

Cele de mai sus nu sunt cunoscute de copiii din ziua de azi și poate nu sunt băgate în seamă, însă poate apărea întrebarea „de ce nu e nicio pitică?”. Este adevărat că acești bărbați mici pot avea conotații falice, însă cu siguranță ei nu sunt bărbați adevărați. Interesul exclusiv pentru muncă, pentru bunurile materiale și dezinteresul pentru dragoste sugerează că ei sunt încă în stadiul pre-oedipian. Piticii sunt lipsiți de conflicte interioare și nu au niciun interes să evolueze de la existența falică la cea a relațiilor intime. De aceea ei nu o pot apăra pe Albă-ca-Zăpada de mama vitregă și nu înțeleg frământările fetei în dorința ei de evoluție și transformare.

Cenușăreasa

Se spune că visul Cenușăresei e cel de a se mărita, lucru pentru care face toate sacrificiile. Nimic mai neadevărat. Principalul conflict al basmului este cel cu mama și surorile vitrege. Este o poveste a competiției dintre frați/surori, nu una a împlinirii prin căsătorie, și este de asemenea, un basm al devenirii, al evoluției de la copilărie la adolescență.

Rivalitatea fraternă este însă problema pe care aceasta poveste o rezolvă în mintea unui copil. Sentimentul copilului (indiferent al cătelea este – cel mai mic, cel mai mare sau mijlociu) că este cel mai oropsit din lume și că ceilalți frați sunt mai buni, mai apreciați și mai iubiți de către părinți, este răzbunat în această poveste. În viața reală bineînțeles că el nu le va face nimic rău fraților lui, însă în poveste este răzbunat pentru toate necazurile pe care le are din pricina lor.

Fiind și un basm al devenirii, căsătoria cu printul este de fapt o evoluție de la stadiul de copil, la cel de adolescent conștient de drumul lui, la maturizarea care îl scapă de toate geloziile și invidiile pe care le nutrește față de surori/frați și trecerea într-un plan superior.

Frumoasa din Pădurea adormită

Acest basm nu reprezintă, bineînțeles, dorința sau tendința unei femei de a se baza sau de a-și găsi salvarea în prezența unui bărbat. Din contra, fiind și acesta un basm al devenirii, somnul prințesei reprezintă o etapa spre maturizare.

Vârsta la care prințesa cade în „somnul fără de moarte” este de 16 ani, moment în care mulți adolescenți devin introvertiți, apatici și „adormiți”. Povestea îl pregătește pe copil în legătură cu schimbările ce vor veni în viața lui și îi spune să nu se teamă de acest „somn” pentru că în timpul lui procesele maturizării se derulează normal, sentimentele și trăirile vor fi asimilate, iar la final, când se va trezi, va fi un cu totul alt om care va fi pregătit să dea piept cu viața reală.

Prințul care o „salvează” pe Frumoasă este deci o metaforă a vieții, iar cum în trecut maturizarea femeii coincidea cu căsătoria ei de aceea basmele se termină cu o căsătorie. Căsătoria din basme este un simbol al devenirii deoarece în trecut se presupunea că dacă ești apt de căsătorie, ești și suficient de matur pentru a lua viața în piept.

Cam acestea ar fi câteva explicații ale basmelor „pentru fete”. Dar aceste basme nu sunt deloc doar pentru fete, sunt pentru toată lumea pentru că atât fetele, cât și băieții trec prin procesul de devenire, iar aceste basme le explica pe înțelesul lor că nu trebuie să se teamă de transformările pe care le vor suferi, le oferă soluții și răzbunări inocente și le spun că totul va fi bine și viața nu trebuie să-i sperie.

Mari Popescu

Despre romeopopescu

numerology, trainer.
Acest articol a fost publicat în Sensul. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s